Un vis, de fapt o neîmplinire

 fantasy-cool-wallpaper-dream-array-wallwuzz-hd-wallpaper-5410       

       Ce sentiment ciudat mă încearcă… îmi place să visez, visez frecvent în timpul nopții și visez mereu cu ochii deschiși la vreme de zi. Dar cel mai neplăcut mi se pare când mă trezesc din somn după un vis minunat, un vis din acela în care retrăiesc un sentiment pe care l-am obligat cu timpul să adoarmă. În care revăd o persoană care cu ceva timp în urmă îmi era atât de dragă… nu am chemat acea himeră în vis, nici măcar nu m-am gândit, dar la un interval de timp tot apare și reapare ca să îmi facă ziua ce urmează ușor plăcută dar cu un gust amar. Dulce-amărui e visul ce-mi rămâne în minte, dulce-amăruie e și amintirea vremurilor apuse. Și mi se pare atât de dureros când mă trezesc și realizez că visul a fost vis, că realitatea este alta și că nimic pe lumea aceasta nu va preschimba fermecătorul vis în realitate. 

       În vis m-am bucurat de prezența ta, de mirosul tău, puțin din atingerea palmei tale, dar cel mai mult m-a fericit imaginea ta. Să te revăd cu ochii, cu ochii minții și ai sufletului a fost atât de încântător… să cred că visul nu e vis, ci este realitate mi-a adus mai multă satisfacție decât aș fi sperat vreodată. În vis, vrei nu vrei, ai fost numai al meu, numai noi doi și liniștea ce ne înconjura. Fără cuvinte, fără atingeri, doar prezența noastră prea plină, mai grăitoare decât 1000 de fapte și cuvinte. Și acum simt în sinea mea parfumul tău, părea atât de real, atât de viu și de intens, încât pentru un moment am jurat că este adevărat. Îți simțeam respirația, vedeam cum pieptul ți se umple de aer, vedeam cum se eliberează ușor. Cu palma ți-am atins ușor carnea, erai atât de cald și ți-am simțit bătăile inimii care zburdau frenetic sub podul mâinii mele. Visul acesta a fost imaginea unei posibilități, îmi dau seama că așa ar fi putut să arate prezentul, dar nu a fost să fie. Așa de fericită aș fi putut fi, dar nu a fost să fie. Aș fi putut trăi așa o veșnicie, dar nu a fost să fie. N-aș mai fi vrut să mă trezesc, dar dimineața a sosit cu repeziciunea unei clipe… și m-am trezit din somn buimacă, răvășită și oarecum dezamăgită cu tine în gând, cu visul în minte ca și cum am pierdut din nou, ca și cum ruptura s-a produs din nou, ca și cum toate frustrările, durerile și lacrimile ar fi din nou vii și prezente.

        Probabil că astăzi o să am o zi de agonie, o umbră îmi întunecă mintea, o menghină îmi strânge inima, dar va veni din nou noaptea și știu că nu voi mai visa prea curând și nu o să mă mai gândesc la nimic și liniștea se va așterne iarăși. Și atunci când voi crede din nou că am uitat, tu iarăși îmi vei bântui somnul și îmi vei readuce acea stare care nu mă lasă să uit, dar pe care o oblig să adoarmă somnul de veci. Un cerc viciuos, vis apoi realitate, fericire apoi dezamăgire, prezență apoi absență… sentimente antagonice, unele pe timp de noapte altele pe timp de zi…

        Un vis, un moment, o clipă, o încântare… de fapt o neîmplinire.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s